Zbor

Plutesc pe un ocean de iarba, privesc un ocean de stele, miros un ocean de arome, ascult un ocean de sunete, ma pierd intr-un ocean de ganduri.

As sta asa, in nemiscare, pana ce iarba si-ar recuceri spatiul pe care i l-am invadat, pana ce mirosul meu ar fi mirosul ierbii, pana ce sunetul respiratiei mele s-ar pierde in fosnetul ierbii.

Alung gandurile si raman asa, in nemiscare, ca un aparat fotografic deschis la infinit, inregistrand pe acelasi cadru iar si iar, pana ce totul va deveni alb si pur. As vrea ca ceea ce vad, miros, aud, simt, sa imi purifice sufletul. Si asa, purificat, sa pot privi in jur si sa accept senin tot ceea ce ma inconjoara, fara a mai judeca, fara a mai masura.

As vrea sa las ploaia sa treaca peste mine si prin mine, sa ii incredintez gandurile mele iar ea sa mi le duca departe, intre gheturi albastre si lacuri verzi, in pesteri ancestrale si pe varfuri innourate de munti, apoi sa le adune in nori de ploaie de vara si sa mi le returneze atat de bogate de experiente incat sa imi simt sufletul plin si usor deopotriva.

As vrea ca un soim sa imi ia inima si sa o poarte sus, in tariile unui cer albastru intens, sa ii arate campii si paduri, ape repezi si delte lenese, apoi sa o poarte in zbor razant printre multimi de oameni veseli si turme de caprioare speriate. Apoi sa o duca la mare si sa o arunce in valuri iar ea sa pluteasca pana spre un tarm cu plaje de nisip negru unde sa o gaseasca un pescar batran si intelept. Acesta sa o deschida si sa gaseasca in ea un ravas pe care sa scrie "Lume, de iubesc!"