Mergând pe drumul către prima locuință a sătucului, Bo se gândea la prima întâlnire cu Institutul și cu oamenii de acolo. Totul pornise de la un banal studiu privind mecanismele de protecție împotriva înghețului la unii batracieni. Bo era responsabil cu clasificarea și studiul comportamental al subiecților testați, așa că nu avea prea mult de lucru. Își pierdea vremea făcând glume cu asistenții de laborator sau bând frappe-uri la cafeneanua din lobby. Și totuși pe Sonia o cunoscuse "în exercițiul funcțiunii". O surprinsese într-o seară, după ce terminaseră de dezghețat un lot nou de broaște. El rămăsese în laborator pentru a preleva probe biologice și pentru a le analiza.. Ea venise din laboratorul în care lucra, deoarece îi era milă de "bietele broscuțe" și dorea să se asigure că erau OK. Manevrând lamelele de sticlă, Bo o liniștise spunând că ei nu făceau decât să reproducă în laborator un fenomen natural. Ea era specializată în fizică și, spre deosebire de el care vedea în animale întâi partea științifică și abia apoi frumusețea animalului, era mai atrasă de latura gingașă a animalelor de laborator. La început chiar o suspectase ca e partizan al celor care militează împotriva experiențelor de laborator pe animale.
Apoi au abandonat discuțiile pe teme mai mult sau mai puțin profesionale și au ajuns să discute despre pasiuni. Nici aici nu se potriveau, el fiind atras de activităși solitare iar ea fiind, ca și când ar fi vrut să le facă în ciudă amatorilor de clasificări, o dependentă adrenalină. Făcea alpinism, era pasionată de ciclism și mergea împreună cu băieții din institut la meciurile de fotbal. Atunci a concluzionat ca e o persoană interesantă, cu care poti ieși la o cafea. Pe atunci tocmai se implicase într-una din multele lui relații pasagere, așa că nu dăduse prea multă importanță respectivei seri. Se despărțiseră amici, însă la puțin timp după aceasta el a plecat într-o expediție și totul a fost lăsat deoparte.
Apoi a venit partea a doua a proiectului de cercetare: aplicarea studiilor făcute pe broaște asupra unor mamifere. Acum miza crescuse, așa că și el avea mai mult de lucru. Iar relația de prietenie cu Sonia a avut de suferit, deoarece au aparut eșecurile inerente unei cercetări. A reușit să o mai liniștească povestindu-i despre importanța unor descoperiri utilizabile în materie de criogenie. O vreme au avut o relație tensionată, însă Sonia s-a mai domolit cand a văzut că Bo face tot posibilul ca fiecare animal să fie chinuit cât mai puțin și doar daca era strict necesar. Bo își amintea amuzat și oarecum nostalgic de momentele acelea în care inventa tot felul de metode de a reduce numărul de experimente doar pentru a-i face pe plac Soniei.
În fine, până la urmă au terminat cu experimentele pe animale. Rezultatele spectaculoase obținute au fost comparate cu rezultatele privind clonarea. Prin urmare pasul următor, criogenizatea omului, era firesc. Doar că toți se temeau de momentul delicat al alegerii primului subiect uman. Au fost propuse soluții diverse, precum criogenizarea unui condamnat pe viață, însă nu s-au găsit voluntari (ca să nu mai spunem că mulți comparau situația cu cea dintr-un film mai vechi, în care criminalul se trezește într-o lume în care cea mai gravă infracțiune era să scapi o înjurătură și reușește să întoarca lumea cu fundu-n sus). Prin urmare au renunțat la ideea asta iar cercetarea a intrat în impas. Coincidență, în aceeași perioadă se afla în impas și relația sa cu Sonia - pentru că într-un final ajunseseră să aibe o relație. Așa că Bo, plictisit și ușor deprimat, a început să se gândească la motivele pentru care cineva ar accepta să fie "pus la frigider" pe o perioadă lungă de timp. Multe dintre motive țineau chiar de rezultatele lor preliminare, deci nu prea puteau fi folosite ca argumente solide cât timp nu fuseseră testate pe om. Așa că, tot gândindu-se, a ajuns să se convingă singur! Știa că e o nebunie (de altfel când i-a pomenit de intenția sa lui Martin primul impuls al acestuia a fost să îl trimită la cel mai bun psihiatru din zonă), însă era o nebunie logică. A doua zi și-a "depus candidatura". Imediat s-a răspândit vorba prin întregul institut, iar după o oră Sonia se ruga de el să renunțe. A refuzat-o, enumerând toate motivele pe care le găsise și până la urmă ea a înțeles ca era o hotărâre deja luată.
Următoarele săptămâni le-a petrecut mai mult prin spitale decât prin institut, fiind testat pentru tot felul de afecțiuni despre care nici nu știa că există. Când toată lumea a fost mulțumită de rezultate s-a stabilit data experimentului.
Ce a urmat a rămas neclar pentru Bo. A fost o nebunie care a inclus ace, fire, senzori, măsurători, analize și câte și mai câte. Când a ajuns la momentul final, adică a putut să se așeze în Oul Criogenic, a răsuflat ușurat.
