Uliul
A trecut ceva vreme de când Puişor Gălbior a văzut pentru prima dată coteţul păsărilor. Ferma de lângă crângul de alun este acum plină de puişori ai tuturor orătăniilor din curte. Poţi vedea puişori de curcă, boboci de raţă, boboci de gâscă, puişori de găină.... Undeva în afara ogrăzii păsărilor se aud puişorii de pisică mieunând subţire, iar caţelul Grivei este de puţin timp tăticul protector pentru trei căţeluşi care încă merg tremurând pe nişte lăbuţe pufoase.
Din toată ograda de păsări, cel mai teamă îi este lui Puişor Gălbior de curcani! Sunt aşa de mari şi de ţanţoşi! Şi când se înfoaie...... brrrr.. ce frică îi e! Şi mai au şi obiceiul acela urât să râdă de tot ce spui dacă faci greşeala să vorbeşti prea tare! Bietul Puişor Gălbior se şi teme să vorbească pe lângă ei, indiferent cât de încet ar vorbi! Aşa că trece uşor pe lângă ei, pe departe, mic-mic, să nu îl vadă nimeni!
Este primăvară înaintată acum, s-a făcut cald iar raţele şi-au luat puii şi îi învaţă să se bălăcească în adăpătoare. Îi pregătesc pentru momentul în care vor înnota în lacul de la marginea ogrăzii, dar mai au de învăţat până atunci! Curcanii stau ascunşi sub umbra părului din mijlocul ogrăzii de păsări, iar Grivei s-a tras şi el la umbră lângă streaşina casei şi işi supraveghează toropit ghemotoacele de blaniţă care se joaca in soare.
Deodata, una din mămicile curci care îşi supravegheau neatente puiuţii a dat un strigăt speriat şi şi-a chemat repede-repede copilaşii.
- Repede, copii, repede! Veniţi aici! au strigat deodată toate mamicile, fie ele curci, raţe sau găini. Fuga-fuguţa!
-Linişte, copii! spuneau ele temătoare.
Chiar şi ţanţoşii curcani păreau speriaţi şi se ascunseseră lângă trunchiul părului. Stăteau acolo înghesuiţi unul în altul şi piuiau ca nişte pui abia născuţi. Se uitau pe cer, privind cu atenţie un punct care se mişca în cercuri.
"Ha-ha!" se gândi Puişor Gălbior. "Ce fricoşi! Să se sperie de un puncticel! Şi eu care mă temeam de ei!"
A urmărit şi el un timp puncul care se rotea pe cer, în cercuri largi, apoi s-a plictisit. Se uita în jur, la tot păsăretul care se adunase temător pe la umbră. Apoi a ochit un viermişor care se mişca printre verdeaţa pusă de stăpâna gospodăriei mai devreme. A stat, a vazut încotro vrea să se ascundă viermişorul şi apoi a ţâşnit după el.
- Puişor, repede, vino înapoi! Uliul! a strigat speriata mama lui, gaina Cotcodac.
- Dar, mami, uite viermişorul! Şi nu e niciun pericol! Toti vă uitaţi după punctul ala şi nu se intîmplă nimic! a strigat Puişor Gălbior în timp ce fugea spre viermişor.
- Puişor, fugi! Ai grijă! a strigat Cotcodac, speriată.
În acel moment Puişor Gălbior a văzut cu spaimă că puncticelul din cer se face din ce în ce mai mare. Punctul creştea şi se transforma într-o pasăre înspăimântătoare, cu gheare ascuţite, cioc curbat şi aripi puternice care se repezea direct spre el.
O clipă Puişor Gălbior a rămas incremenit, privind la pasărea îngrozitoare care se apropia de el fără să poată să se mişte. Apoi a început să fugă, la început fără să ştie unde, apoi, vazând o ascunzătoare sub gardul ogrăzii, s-a îndreptat spre ea fugind cât de repede în puteau duce picioruşele. Însă putea vedea umbra uliului care se apropia, iar el era încă departe de adăpost.
Din senin s-a auzit un strigăt puternic şi umbra ameninţătoare s-a îndepărtat grăbită. Puişor Gălbior a reuşit să ajungă la ascunzătoare, cu inima bătându-i nebuneşte în piept. De la adăpost a putut vedea ce se întâmplase. Stăpânul, nemaiauzind gălăgie de afară, a ieşit să vadă ce se întâmplă. A văzut uliul coborând în viteză şi l.a alungat strigând.
Puişor Gălbior a mai stat multă vreme ascuns în adăpostul pe care îl găsise. Se uita speriat după puncte pe cer şi dacă i se părea ca vede vreunul se vâra şi mai adânc în ascunzatoare. Chiar şi când toate păsările au ieşit liniştite de unde se ascunseseră Puişor a mai rămas.
Până la urmă foamea a învins şi Puişor Gălbior a ieşit şi el să mănânce, însă s-a tot uitat pe cer. A ciugulit un pic, apoi s-a grăbit să vină lângă mamica lui, Cotcodac. Aceasta l-a dojenit că nu a ascultat-o, apoi l-a luat sub aripa ei. Acolo puişor s-a linistit şi, încet-încet, căldura l-a toropit şi a adormit, uitând de peripeţiile prin care a trecut.